Sub semnul lui Eminescu
Poveștile arborilor
Dacă am înțelege ce șoptesc arborii, oare ce ne-ar spune? Pornind de la găndurile și trăirile micilor viețuitoare, pășind alături de Emil Gârleanu în ”Lumea celo care nu cuvântă”, am încercat să creionăm și noi o mică poveste. Iată ce a ieșit... A luat naștere ca rod al iubirii. Sămânța fusese îmbrățișată cu căldură de soare. Și pentru că era iubire, a decis să răspândească dragostea, aducând zâmbete pe chipurile celor care l-au văzut. A început cu o insectă care a vrut să doarmă sub frunza lui. Și insecta era bucuroasă că trăiește. A continuat cu o pasăre căreia îi dăduse, din inimă, un strop de apă strâns pe frunze, pentru a rămâne sănătoasă. Întreaga natură începuse să vorbească despre inima lui bună și despre verdele magic pe care îl întindea în jur. O veveriță se apropiase timid și el îi dădu frumusețea înfloririi sale. Simțea că dăruind se îmbogățește, iar averea lui crește. Iar când se apropia un copil, nu ezita să-i dea fructul lui parfumat. Când a sosit toamna și a fos
Comentarii
Trimiteți un comentariu