Suflețel fericit

 3 săptămâni și jumătate.

Ar putea fi titlul unui film. În privința noastră este intervalul de timp în care, grupul nostru a avut un elev nou, cu statutul de audient.

Cu deprinderile de bază cunoscute (mâncat la ore fixe, hrană echilibrată bogată în semințe și cereale,
băutul apei din capacul personal, igiena personală frecvent realizată) a fost rapid acceptat de copii.

Erau momente când, parcă mă înțepa câte o undă de invidie, atunci când unii copii îi acordau lui mai multă atenție decât lecției în sine. Însă, fiind încadrat ca pui cu nevoi speciale, înțelegeam și eu această atenție suplimentară cu care doreau să îl înconjoare.

Momente frumoase ne-a oferit și atunci când, elevii răspundeau la muzică, intonând cântecul învățat, a intervenit și el, cu sunete armonioase.

S-a stârnit bucurie mare între copii atunci când, a reușit să se deplaseze pe distanțe mai mari, pe lungimea sălii de clasă.

Dacă v-aș spune că în ultima săptămână a vrut neapărat să stea în partea din față a clasei, nu ar fi ceva neobișnuit, mulți elevi și părinții lor își doresc să fie primii (chiar și dacă asta înseamnă doar poziționarea în spațiul școlar).

Dacă aș continua, menționând că a dorit să stea cu fața spre noii lui colegi, să îi vadă permanent, am putea intui că viitoarea lui carieră ar fi din sfera interacțiunilor interpersonale (profesor, preot, terapeut...)

Dacă v-aș mai spune că se obișnuise atât de bine cu vocile noastre, plăcându-i atât de mult poveștile încât și adormea câte o jumătate de oră...

Însă, după trei săptămâni și jumătate de conviețuire, a decis să se întoarcă la ai lui.

Și-a luat zborul, cu elan curajos, ocolind cu bucurie blocul de 8 etaje din apropierea magazinului Profi. Se pregătise mai mult de trei săptămâni pentru decolare, chiar dacă, atunci când l-am găsit avea retezate penele uneia dintre aripi

I-am urmărit zborul, rămânând cu bucuria că, și în acest an, am reușit să contribuim la salvarea unui suflețel nevinovat.

Simte din nou gustul fericirii!